Crapii koi

Nishikigoi după nume am putea crede că este un stil de luptă japonez, sau un fel de mâncare, dar nu este nici una nici alta, ci este numele celei mai frumoase şi iubite sub-specii din familia crapilor.
Crescut în liniștea și splendoarea templelor japoneze, crapul koi este menit să aducă un spor de frumusețe iazurilor de gradină unde ne încântă cu grația și coloristica sa deosebită.

Spre deosebire de peștii care cresc în mediu natural, crapii koi crescuţi în captivitate pot fi foarte coloraţi şi longevivi. Ei reacționează la acțiunile celui care îi îngrijește putând fi dresați să facă lucruri simple, să mănânce din palmă sau să parcurgă un traseu-labirint pentru a junge la întâlnirea cu premiile care i se cuvin.
La maturitate ei pot depăși lungimea de 90 de cm. Dar nu numai mărimea este impresionantă ci şi vârsta la care pot ajunge unele exemplare, de peste 100 de ani. Mărimea, deosebit de mare la care poate ajunge nu îl face drept cel mai potenţial soi de a fi crescut în acvariu. Dar un iaz de grădină poate fi un habitat ideal, unde la un chef de grădină poate servi drept temă de conversaţie şi admirație.

Creşterea crapului koi

Este la fel de uşor de crescut ca şi peştii aurii dar este cu mult mai spectaculos. Poate fi crescut în orice anotimp, chiar şi iarna, atunci când hibernează. În perioadele reci se simte bine la temperaturi de 14-16 C. Atunci are pofta de mâncare, lucru evidenţiat de luciul şi coloristica deosebită a corpului. Este foarte puţin pretenţios, mănâncă orice, indiferent ce îi oferiţi: gândaci, viermişori, melci dar şi alimentaţie vegetală formată din plante. De fapt nu se supără nici dacă îi daţi hrană artificială specială pentru peşti.

Crapul Koi ajunge la maturitate sexuală la vârsta de 48 de luni. Primăvara, când apa se încălzeşte, îşi depune icrele. În această perioadă are un comportament zbuciumat, violent faţă de membrii familiei. Aşa îşi descarcă surplusul de energie şi tensiunea acumulată. De aceea este recomandabil să izolaţi fie femela furioasă sau pe ceilalţi membrii ai familiei, precum şi vegetaţia care este mai valoroasă. Peştii aurii mai mari sau fitofagii nu trebuie îndepărtaţi deoarece ei se pot apăra şi singuri.

Vara în iaz

Crapi Koi. Foto: Stan Shebs/wikipedia.org

Vara, în perioada activă necesită să fie hrănit cu alimente bogate în proteine și elemente nutritive.

Întrucât nu are probleme cu pofta de mâncare, adesea fiind hrănit doar pentru că atunci poate fi văzut şi admirat de către posesorii de iazuri, crapul koi poate ajunge rapid la obezitate. De aceea este recomandabil să-l hrăniţi o dată pe zi, de preferinţă la aceeaşi oră şi în acelaşi loc.

Vulpile, pisicile, câinii, păsările de baltă, peștii răpitori și oamenii rău intenționați pot fi reale pericole pentru peştii din iaz. Puteţi împiedica acești prădători sau pescuitul ilegal al crapului Koi prin acoperirea iazului cu o plasă rezistentă. Acest lucru este foarte practic întrucât împiedică şi căderea frunzelor în apă.
Crapul Koi este un peşte rezistent dar are pretenţia unei ape de calitate. De fapt realizarea unui habitat perfect este singurul punct mai delicat în creşterea acestor peşti. Păstrarea apei curate se face prin filtrarea şi prin oxigenarea ei cu sisteme de filtrare, recirculare și/sau aerare a apei.

Un alt factor important în creşterea lor este ca numărul de peşti să nu depăşească posibilităţile iazului.

Există formule matematice pentru a afla de câtă apa este nevoie pentru un număr de peşti de o anumită mărime. De exemplu, pentru crapul Koi de 2,5 cm avem nevoie de 4,5 l apă. Deci pentru un peşte de 12 - 15 cm este nevoie de 135 l de apă şi de un teritoriu adecvat mărimii. Iar pentru un adult de 90 de cm este adevarată teoria conform căreia cu cât este mai mare iazul, cu atât mai bine. Este bine să evitaţi suprapopularea , doar dacă nu doriţi să vă afirmaţi ca şi crescători de Koi pe piaţa iubitorilor acestor pești superbi. Dacă totuşi numărul lor este în creştere, ori trebuie să vă gândiţi la mutarea peştilor din iaz într-un lac, sau pentru o perioadă nu veţi mai avea probleme în a alege cadouri pentru prieteni.

Răspândirea algelor poate fi împiedicată prin umbrire și prin utilizarea unui sterilizator cu UV corect dimensionat în raport cu volumul iazului și debitul pompei de recirculare. Se mai pot recomanda pelleții din turbă și argilă care se așează într-un loc de trecere a șuvoiului de recirculare, stăvilind natural proliferarea algelor.

Plantele, pentru a fi pe placul crapului Koi trebuie să aibă tulpini şi rădăcini puternice. Nuferii de diferite culori și zambilele de apă sunt cele mai utilizate plante decorative care se plasează în apa iazului.
Prin construirea unei cascade sau a unei mici fântâni  arteziene oxigenaţi apa şi o pregătiţi pentru autocurăţire. Pentru orice eventualitate, este bine să măsuraţi din când în când nivelul de amoniu şi de nitraţi din apă, deci este bine ca apa să nu fie suprapopulată.

Iarna în iaz

Dacă apa iazului din grădină are o adâncime de minim 80-90 de cm sau este chiar mai adâncă, atunci peştele poate hiberna liniştit. Iazul trebuie să pemită o oxigenare suficientă pentru perioada când apa va fi înghețetă. O cascadă micuță asigură atât problema oxigenării apei, cât și păstrarea unei suprafețe de apă neânghețată.
În cazul când iazul nu este atât de adânc, atunci trebuie rezolvată problema încălzirii apei sau a mutării peştilor într-o altă locaţie adecvată. Când temperatura scade brusc, atunci crapul ornamental se ascunde undeva pe fundul iazului şi nu mai apare până la primăvară. Atunci când temperatura apei scade sub 10 grade Celsius, să nu îl mai hrăniţi, pregătind în acest fel peştele pentru iernat.

Coloristica peştilor Koi

În principiu putem categorisi peştii Koi în două categorii: cu luciu metalic sau fără luciu. În interiorul acestor două categorii deosebim diferite nuanţe şi modele:

• Făra Luciu

1. Bekko - roşu pe fundal alb sau galben cu model negru
2. Kohaku - model roşu sau negru pe fundal alb - cea mai răspândită culoare
3. Taisho sanke - pete roşii sau negre pe fundal alb

• Cu Luciu Metalic

1. Hikarimono - de o singură culoare - monocrom
2. Hikari-utsurimono - alb cu negru, roşu sau numai galben

Pentru cei ce iubesc aceaste magnifice ființe frumusețea este dată nu doar de culoarea lor, ci și de vioiciunea lor, de relația specială care se construiește între ei și pești. Contează mult să fie sănătoşi, să aibă un iaz spațios cu apă curată, cu liniște și cu un ambient natural armonios.

Pe crescătorii începători îi sfătuim să aleagă exemplare active, cu poftă de mâncare bună, fără deficienţe fizice sau coloristice.
Exemplarele sănătoase sunt întotdeauna dinamice și caută apropierea celui care le îngrijește.